Astazi ma uitam la ea. Am vazut-o la prima ora, mi-a iesit in cale si era ca o raza de soare, ca o gura de aer proaspat de munte. Am studiat-o pe ascuns. Este senina ca o zi de inceput de toamna.. In ochii ei vad o mare curata si limpede. Parul ei blond flutura perfect in vant parca sa-mi faca in ciuda. Este toata un zambet sincer. Este vesela si plina de bucurie.
Este delicata, feminina, blanda, amuzanta, luminoasa, deschisa, buna, vesela…tot ce mi-as dori si eu sa fiu, tot ce defineste o femeie adevarata.
Si atunci, ce am eu in plus fata de ea? Nimic. Chiar nimic… eu sunt tot ceea ce ea nu este.
Si eu sunt vesela la prima vedere. Rasul meu colorat de copil rebel o poate eclipsa in cateva secunde, dar zambetul ei bland dureaza. Zambetul ei este sincer pe cand rasul meu este doar o fatada, este o masca temporara. Cand spune ea o gluma toata lumea se amuza, cand spun eu o gluma sunt doar rautacioasa.
Eu sunt capricioasa, imi schimb atitudinea intr-o clipita. Acum rad, acum plang, acum pornesc furtuni si stric totul ...apoi tot eu reconstruiesc.Spun totul prea direct, prea in fata desi rareori am dreptate. Ea este mereu diplomata, iar cand e trista este tot blanda. Pun pariu ca plange pe ascuns si nu o sa afli niciodata adevaratul motiv al tristetii ei. Iti va spune mereu doar ce vrei sa auzi.
Si atunci, ce am eu in minus?
Poate si ea s-a intrebat asta dar sigur nu a primit raspunsul. Pentru ca ea nu ma cunoaste.Sau ma cunoaste doar cum vreau eu sa ma cunoasca, doar asa cum vreau eu sa fiu cunoscuta.
Ce avem in plus sau in minus una fata de cealalta?Nimic !!!Suntem identice ,una si aceeasi persoana diferenta facand-o starea de spirit.Si totusi,doar in prezenta ta pot fi mereu ea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu