Timpul nu are mila, se grabeste si nu tine cont de nimeni, nu asteapta.Timpul nu are rabdare cu mine, alearga, trece, nici nu ma baga in seama. Asa ca nu am timp de pierdut, dar pana la urma…nu am nici timp de gasit.
Nu pot sa astept, nu pot sa privesc in urma, privesc doar la azi si la maine, ieri....a fost , si daca ieri nu alearga dupa mine, eu nu pot alerga inapoi.
Am incercat sa-l imping pe ieri mai in fata, am incercat sa-l ajuta, sa nu ramana in urma, si uneori inca mai incerc dar mi se pare ca il fortzez. El nu poate mai mult de atat, iar eu nu am ce sa fac pentru a-l ajuta.
Totusi ieri e inca langa mine, in mine, cu mine, nu o sa uit niciodata ieri, are locul lui unde sta comod. Il pastrez acolo si uneori ma uit la el si il imbarbatez “Chiar daca ramai mereu in urma, tu ramai in timp ce totul trece.”
Am oprit o secunda de ieri, am oprit o clipa de trecut, si o voi tine mereu aici, asa, oprita...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu