Oamenii vin, oamenii pleaca…eu sunt ca o stanca, nu ma misc din loc. Ce rost are plecarea daca mereu ma intorc?
Pai are, are atunci cand ii vezi pe unii cum cauta scuze pentru nestatornicia lor bolnavicioasa.
Ai o lista cu dorinte, o lista cu lucruri pe care sa le faci, si speri ca avand lista cu tine ,ea te va impulsiona. Si e asa?
E pe naiba…nici 5 lucruri nu ai bifat pe ea ca realizate…dar inca speri.
Da…tot speri si tot astepti sa se intample ceva. Fa tu primul pas…dar care ar fi ala? Cine stie care este primul pas catre iesirea din normal, din monotonie?
Unii te-ar sfatui “Ia-ti viata in maine!”.
Ok, o iau, asta este si ideea…dar cum? De unde incep? Cu ce incep?
Poate ar trebui sa plec si eu macar asa din cand in cand, poate ar trebui apoi sa ma intorc,macar s-ar intampla ceva…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu