Feminitatea e o femeie frumoasa care poarta fusta, cu picioarele mereu pe pamant, cu tocuri inalte care o fac sa pluteasca sub privirile tuturor, care priveste numai in fata zdrobind sub tocuri gaturi sucite, care are o atitudine demna cand se priveste in oglinda. E femeia care pleaca inainte sa apuci sa-i spui ca vrei sa mai stea, care desi iti lasa gura cascata nu te lasa sa respiri, iti lasa doar o urma de parfum fin in coltul buzelor pe care incerci stangaci sa le atingi. Ai vrea s-o prinzi de mana sa-i spui ca o iubesti.in timp ce ea se intreaba in gand:Cum???? Deja? Si tu? ....parca ar zice, cat de banal suna sa-i spui asta, tocmai ei. Ar zambi usor, ti-ar mai atinge inca odata usor obrazul cu buzele moi, si-ar plimba degetele prin par, ti-ar pune mana ei delicata pe pieptul tau, ar astepta sa-ti termini pledoaria, sa-i zici ca inima ta e in stare sa iasa din piept pentru ea, ca sangele iti clocoteste in vene. Daca ai pune pe ,,ea'' si ,, el'' in aceeasi propozitie le-am putea apoi inlocui cu,, inger si demon'' fara sa stim care e ,,ea'' si care este ,,el''. Tu nu glumesti deloc in ceea ce spui, o asiguri de asta si atunci cand ochii tai nu o vad pe ea, ochii tai te vad doar pe tine cu ea, nu e in fata ta dar tu stii ca are aceeasi privire si aceeasi emotie cu care iti sare in brate... si zambesti tampit ...si ea aproape rade. I-ai spus ca-i neschimbata si ca de pe cer o priveste aceeasi luna si acelesi stele...apoi razi si tu, isi lasa mana in jos de pe pieptul tau si tu regreti... si o intrebi daca si-a dat seama ca sunt stele pe cer care nu exista in acea clipa dar tu le vezi , ca sunt stele care exista si acum si maine si pentru todeauna, ca sunt stele care s-au stins de mult dar lumina lor inca mai strabate milioane de ani si te fac sa crezi ca inca mai exista acolo undeva, ca sunt stele la al caror sfarsit poate esti singurul lor martor, si cad si pier... si ea iti vorbeste vrand sa inteleaga cum va poate vreodata sa le deosebeasca ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu