....

In mintea mea  umbla razlete aduceri aminte a unui ,,acum'' peste care a trecut ceva timp.
...tocmai ce m- am întors de la (ne)întâlnirea cu un  oarecare ,,tu'' trist și plouat. Mi-am aruncat gândurile ude direct în cadă. Amintirile am vrut să le șterg cu un prosop dar ploaia le udase așa de tare că se amestecaseră cu dorințele într-un fel de dulceata cu un gust îndoielnic de iubire. A trebuit să le arunc odată cu hainele care miroseau puternic a furtună. Te-am gasit  în toate (ne)locurile noastre de (ne)întâlnire .Lasasei  pentru la anul plictiseala cotidiana  doar ca să-ți aud eu râsul. Ți-am zărit si  niste  gânduri inghesuite intr-o fotografie..Erau ganduri  pentru  cineva … cu un mare (ne)adevăr, cam stearsa, dar intretinuta. N-am vrut să deranjez și m-am ascuns după un munte de vată de zahăr apoi m-am furișat tiptil afară. Locul meu nu era acolo. Locul meu era liber. Atunci am (ne)devenit pentru tine  ce nici n-am fost vreodata. Nici tu nu m-ai devenit ceva. Dar tu ai o scuză in faptul ca aparand in viata mea m-ai facut atat de (ne)fericita.E liber  să -mi ia locul  cine-o vrea.In timp va plati scump pentru el,dar macar e   gol si  spalat   de păcatul de a te fi foarte iubit...