Ei bine sunt gata. Gata sa ma trezesc si sa merg prea departe. Nu am cum sa ma abtin, nu pot sa las in urma obiceiurile cu una cu doua. Si cand ispita imi zambeste in fata, cum as putea s-o refuz?
Asa ca o sa continui…o sa refuz in continuare sa ma plictisesc, o sa-mi continui activitatile care ma relaxeaza, o sa ascult in continuare postul de radio favorit si-am sa stau la soare. Cum altfel sa supravietuiesc?
Si ispita este... mmm... asa de dulce…
Ispita zambeste frumos, incearca sa-mi capteze atentia, face complimente sa ma cucereasca…doar de asta chiar este ispita, pentru ca stie cum sa ma incante.
Si ce daca as putea sa culeg iar cioburi? Si ce daca poate maine o sa treaca tot? Si ce daca fortez timpul sa tina cu mine?
As putea sa ma obisnuiesc cu asta dar hai sa nu grabim realitatea. Hai sa mai tinem un pic timpul in loc. Hai sa mai privim odata rasaritul. Hai sa mai stam 5 minute. Hai sa mai facem asta inca odata. Hai sa nu ne inchidem in casa pana ne plictisim de peretii albi, pana cand ne va strange incaperea.
Daca si asa s-a distrus tot de ce sa nu cladim la loc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu