Cum se schimba lucrurile…
Cat de liber poate fi totul cand nu exista legaturi, cat de usor vin cuvintele cand nu sunt implicate sentimentele, cat de liberi ne simtim inainte de a se intampla inevitabilul si cat de usor se schimba toate astea.
Puteam vorbi despre orice, despre oricine, povestiam intamplari din trecut, prezent si viitor, barfiam figuri cunoscute sau fete trecatoare, totul cu atata usurinta, fara pic de teama de repercursiuni, fara sa ne gandim ca vreodata ne-ar putea parea rau.
Dar lucrurile iau alta intorsatura, povestile din viitor se schimba, apar sentimente si intrebari. Si de teama lor incepem sa ne masuram vorbele, sa le cantarim prea mult inainte de le elibera, sa ne cenzuram singuri.
Desi traiam cu parerea ca in timp lucrurile se schimba intr-un mod placut, ca devenim mai deschisi, incepem sa avem indoieli. Acum ni se pare ca ne abtinem prea mult, ne cenzuram si ascundem lucrui pe care cu ceva timp in urma le spuneam cu atata usurinta.
In loc sa ne cunoastem mai bine, in timp incepem sa ne instrainam.
Nu, inca nu am ajuns acolo. Dar am senzatia ca in directia aia ne indreptam cu totii de fiecare data, ca in loc sa ne eliberam de retineri, ne inchidem in colivii separate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu