Astept...pe peronul garii. E multa agitatie si zgomot ce provine de la pasii calatorilor grabiti sa prinda trenul vietii lor. Unii intarzie, altii ajung la timp. Uneori se intampla sa intarzie trenul sau...sa nu vina deloc. Dar eu astept... sunt sigura ca al meu va veni pentru ca imi doresc sa vina. In viata trebuie sa ai grija ce iti doresti...
Astept... si ma uit in jur. Fiecare persoana trage dupa ea bagajul sau. Am vazut trolere colorate ce ascundeau cele mai marsave ganduri,am vazut genti mari de voiaj pline cu sperante si am vazut persoane ce isi duceau intreaga poveste intr-o geanta de mana.Si eu port cu mine in bagaj. Ei bine,bagajul meu nu iese cu nimic in evidenta. Poate doar cateva ornamente colorate cu valoare sentimentala fac diferenta.Car cu mine pe unde merg o doza de optimism, niste voie buna, ceva ambitie(ca altfel nu as putea cara un bagaj asa voluminos) si printre altele niste samanta de vorba(ca nu stii cand ai nevoie), putina intuitie si neaparat un talisman(pentru noroc). Trebuie sa recunosc ca uneori bagajul devine prea greu pentru mine. Poate din cauza catorva dezamagiri, a unor lacrimi si a rautatilor. Dar am avut norocul ( spre ghinionul altora) sa gasesc persoane saritoare care sa ma ajute si sa ma scoata din impas. Evident ca in schimbul bunelor intentii le-am impartasit putin din itinerarul meu (fara sa spun nimanui insa destinatia finala),apoi multumeam politicos, uram toate cele bune si asteptam in continuare...Ca si acum! Dar iata ca soseste trenul. ,,Of! Iar e prea greu bagajul''. Dintr-o data aud o voce dispusa sa-mi vorbeasca...,,Buna''. ,,Cam greu bagajul dar s a nu te plangi,stai sa-l vezi pe al meu... "Daca ai sti cate am in el!" Il privesc si-i spun: ,,Vrei sa imi povestesti?" Am zambit si am pornit impreuna in acelasi tren. Sper sa nu se dea jos prea devreme...
Multumesc. Randurile le compar cu o raza timida de soare ce patrunde in biroul meu cenusiu.
RăspundețiȘtergere