no title...

Doare mai putin cand te-ai obisuit cu gandul, doare mai putin cand pasiunea scade, doare mai putin cand in urma focului mai raman doar cativa carbuni incinsi…dar tot doare. Sunt atatea lucruri la care nu poti sa renunti, sunt atatea adevaruri  pe care nu vrei sa le uiti, dar uneori trebuie sa o faci, uneori nu ai de ales.

O mana de cioburi, asta ramane dupa ce paharul ti-a scapat printre degete, o mana de ace subtiri si taioase, o mana de stele stinse. Te apleci, privesti trist, dezamagit, indurerat dar iti faci curaj sa aduni bucata cu bucata si incerci sa cladesti altceva in loc. Topesti fiecare bucatica din frumosul pahar de vin, le lipesti intre ele si alcatuiesti o banala scrumiera transparenta, in care fiecare tigara isi va lasa scrumul si scanteia.

Renuntarea doare, dar are si ea rostul ei…