artista...

...un spectacol la final.Ropote de aplauze se sparg incet, incet pe timpanele tuturor...apoi o liniste, care ucide si ultima licarire de speranta ia locul muzicii de vis ce tocmai luase sfarsit.Afara, ninsoare rece si dureros de verticala managaia asfalul inghetat iar ea se simtea o intrusa in propria viata. Incercase tot.Totul o dezamagise ,incepand de la bataile ritmice a podurilor de palma care candva ii gadilau orgoliul si ii dadea curajul de a fi ea insasi acolo unde ii era locul si sfarsind cu flori care mai de care colorate. Toate astea o dureau acum.Pe cine interesa oare ca ei ii plac freziile, cui ii starnea curiozitatea ca ei ii place sa asculte linistea? Simtea in inima intepaturi ale unor  spini mari, grosi si ascutiti. Toti o admirau cu privirile lor hulpave si fiecare o folosise. Ii furasera visele si isi insusisera idealurile ei.Se simtea ca-n lumea celor care nu cuvanta, mica si neinsemnata, prin micimea si fragilitatea ei incercind sa-si depaseasca conditia...conditia de baza.Se luptase cu ea insasi de mii de ori, isi negase simtamintele si  in favoarea  propriei existente isi pierduse instinctul...
Se indeparta pas cu pas pe caldaramul nins iar pasii n-o mai ascultau .Ei urmau sa-i decida  soarta acum incolo si va porni,, in cautarea pasilor pierduti''... Avea senzatia de banda de alergare programata prea rapida pt puterea ei de concentrare...alerga.Vroia sa se piarda in multime...alerga in gand de cei care-o urmareau...La un moment dat inchide ochii si cazu...
Se izbise  cu putere de un zid...Lovitura o readuse la viata...Zidul  o asteptase sa se trezeasca parca, o asteptase sa-i vina in intimpinare...si ii veni.
In zid era o gaura iar ea isi lipi sufletul de el acolo unde lipsea o caramida...il completa, il facu cu sufletul ei  un zid perfect,si recunoscu pt sine ca asta ii era menirea...pt asta traise si se modelase in timp fara sa stie...pt el isi cladise vise si acum i le daruia pe toate ,stiind ca el era singurul care i le va implini ...
Intelese, o Doamne in sfarsit intelese ca zidul ei nu era o limita din contra era inceputul pieirii oricarei bariere. Il putea privi din orice unghi iar el era mereu acolo si ii raspunde de fiecare data ocrotind-o...