Un spectacol la final.Ropote de aplauze se sparg incet, incet pe timpanele tuturor...apoi o liniste, care ucide si ultima licarire de speranta ia locul muzicii de vis ce tocmai luase sfarsit.Afara, ninsoare rece si dureros de verticala managaia asfalul inghetat iar ea se simtea o intrusa in propria viata. Incercase tot.Totul o dezamagise ,incepand de la bataile ritmice a podurilor de palma care
candva ii gadilau orgoliul si ii dadea curajul de a fi ea insasi acolo unde ii era locul si sfarsind cu flori care mai de care mai colorate. Toate astea o dureau acum.Pe cine interesa oare ca ei ii plac freziile,totu aducandu-i trandafiri. Cui ii starnea curiozitatea ca ei ii place sa asculte linistea in timp de toti vroiau sa strige? Simtea in inima intepaturi ale unor spini mari, grosi si ascutiti in timp ce de timpane se spargeau urale.Toti o admirau cu privirile lor hulpave . Ii furasera visele,parfumul linistea si isi insusisera idealurile ei.Se simtea ca-n lumea celor care nu cuvanta, mica si neinsemnata, prin micimea si fragilitatea ei incercand sa-si depaseasca conditia...conditia de baza.Se luptase cu ea insasi de mii de ori, isi negase simtamintele in favoarea propriei existente si isi pierduse instinctul...
Se indeparta pe caldaramul nins iar pasii n-o mai ascultau .Ei urmau sa-i decida soarta de acum incolo si sa o insotesca ,, in cautarea pasilor pierduti''...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu