Ce ti-e si cu viata asta,cum are ea mereu grija ca sa invatam mereu cate ceva.Pana si din greseli.Au pana la urma si ele rostul lor.Ne aduc din nou capul pe umeri si ne fac sa atingem pamantul cand pasim.Ni se pare ca atunci cand ne complicam viata mai mult decat e ,traim mai intens,mai palpitant si mai cu sufletul la gura.O fi ea guma elastica dar intinsa prea mult se rupe totusi.Dar gata.De cateva zile am inceput procesul invers.Cel prin care incerc sa-mi decomplic viata.Sa scot din ea tot ce e nociv .Sa-mi pun in ordine prioritatile.Orice e nesanatos este exclus din viata mea ,se elimina.Sunt atat de multe lucruri frumoase care sa-mi capteze atantia ,care sa-mi detoxifice mintea si sufletul.E atat de simplu sa-i multumesti soarelui ca rasare decat sa te rastesti la intuneric ca exista.Intunericul exista tot datorita soarelui si ingaduintei lui.Niciodata intunericul aruncat peste lumina nu v-a putea intuneca totul.Dar mereu o raza de lumina cat de mica poate birui bezna.Stare de bine nu este determinata de ce-ti dau altii ,de ceea ce primesti ,ci doar de ce poti tu oferi celorlalti, de ce gasesc ei in sufletul tau.Pentru mine niciodata nu a contat ce lasa in sufletul meu cei ce trec pe acolo.Nu .Niciodata.Mereu m-a interesat ce las eu pe unde trec ce-si vor aminti mai tarziu despre mine.Am lasat oameni sa-mi patrunda in suflet atat cat am vrut eu.Am luat de la fiecare ceea ce cred ca imi lipsea ca viata mea sa fie una completa.Ma simt iubita mai mult ca niciodata si voi darui iubire in aceeasi masura.Am reusit datorita tie.Acum chiar am totul .Pot privi in ochii mei fara sa stiu ca vor ascunde vreodata ceva.Se asterne acea liniste ,acea stare a sufletului care nu se defineste prin absenta sunetelor ci doar prin armonizarea lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu