revenire...

Azi m-am intors de unde am plecat,asta neinsemnand ca mai sunt la fel.Momentul in care am decis sa plec nu e nici pe departe asemanator cu cel in care am decis sa ma intorc.A fost o calatorie in timp,printre amintiri prafuite de vreme si suflete cu porti ferecate si ruginite.N-am reusit sa parcurg tot si poate ca nici nu mi-am dorit asta.Au fost peisaje,strazi ,lacuri si locuri.Am trecut prin toate fara sa le las sa treaca ele prin mine.Aproape ca nici nu le-am vazut.L-am perceput doar ca fiind acolo,niste imagini pe care acum,daca ma gandesc bine,nu pot sa le descriu.Mi se deruleaza mereu  prin minte ,sunt ca niste clisee despre care nu ma gandesc sa scriu nimic.Apoi scriu de multe ori fara sa gandesc.Doar simtind.In fiecare zi.Imi amintesc ca mi-a fost bine candva.Ca aveam totul.Ca atunci nu voi mai fi poate niciodata.Si acum ce sa cred?Ca asa a fost sa fie?Nu accept.Ca o sa-mi fie bine din nou candva?Trebuie.Reintoarcerea nu e mereu o continuare ,pentru mine e un sfarsit . Avem nevoie uneori de cate un sfarsit pentru a face loc noilor inceputuri...