barbatul cu ochi de intuneric...

Niciodata nu si-a dorit mai mult,decat sa vada in ochii lui acea raza care sa-i lumineze sufletul.Totul era ca un tablou luminat de o singura faclie,cea a inimii.Un vernisaj de sentimente ,trairi si ganduri.Barbatul din sufletul ei era asezat pe un fotoliu de catifea rosie.Ea ii dadu-se si-i pregatise acel loc ,special pentru el.El, artistul de pe scena sufletului ei.Ea era printre spectatori mereu in umbra altora.El niciodata nu o vedea din cauza luminilor atat de puternice atintete mereu asupra lui.Luminile reflectoarelor ii dadeau curajul sa-si incheie  cu maiestrie fiecare act .Era constient de forta cu care interpreteaza rolul atat de natural si-si astepta uralele.Numai ea nu-l aplauda,ci tace.Tace cu o tacere care rosteste cuvinte nerostite inca si-l priveste .Le un moment dat el o zareste printre multimea de admiratoare.Se indreapta spre ea desi distanta care-i desparte e prea mare.Ajunsi unul langa altul ,scena devine prea mica pentru importanta momentului creat de cei doi.El o cuprinde de mijloc iar ea aluneca in bratele lui afundandu-se tot mai mult.Isi doreau acelasi lucru.Sa opreasca scurgerea nisipului din clepsidra timpului.Se refugiasera intr-un univers doar a lor unde totul era perfect .Dar timpul i-a gasit iar gongul lui i-a adus la realitate.Rotindu-si privirea vazu zeci de ochi atintiti asuprea lor.Ea il privi incercand sa-i memoreze fiecare trasatura.Stie ca nu-l v-a mai vedea niciodata.El ii oferi un sarut de fluture  in locul unde,pe gat,se simte cel mai bine pulsul.Au facut cativa pasi impreuna mergand unul langa altul,ea  indreptandu-se spre nicaieri iar el avand o tinta precisa.Stie ca se v-a apropia si mai mult de ea in momentul in care o va zari pierduta prin ganduri de dor.Si atunci poate v-a reusi sa treca dincolo de intunericul ochilor lui.Poate candva nu-i v-a mai inspira  teama .Intr-un tarziu au realizat ca timpul lor trecuse de mult si ea  a trebuit sa plece intr-o noapte , intr-un vis ,intr-un suflet nu se stie unde...Lua cu ea doar un trandafir si atat...