,,Ii ignoram pe cei ce ne adora,ii adoram pe cei ce ne ignora,ii ranim pe cei ce ne iubesc si-i iubim pe cei ce ne ranesc...''
sâmbătă, 4 iunie 2011
regenerare...
Il caut de doi ani de zile,dar in sfarsit l-am gasit. Ma simteam secatuita, sleita de toate puterile si mi-am spus ca poate ma voi simti mai bine daca ies sa iau o gura de aer. M-am dus intr-un loc ferit de ochii indiscreti ai lumii,intr-un loc in care ma simtiam candva bine.Privesc de acolo de sus luminile care contureaza orasul. Din cand in cand ,in linistea deplina se auzea doar vantul. Nu ma deranja, ba dimpotriva. Imi inducea o stare de liniste si de singuratate pe care le doream cu ardoare. Era tarziu in noapte. Bezna… Si in mine era o bezna cum nu mai fusese pana atunci.Ma asez pe o banca . Cu capul usor pe spate si cu ochii inchisi am incercat sa inspir o parte din el. Sa opresc doua secunde din vantul ala in mine.Un tipat mut m-a facut sa tresar. Atunci l-am auzit. Nu stiu cum. M-am ridicat imediat de pe banca si mi-am indreptat pasii, cu curaj, spre caldaramul umed si rece. Acolo l-am gasit…Sangerand… M-am apropiat de el si mi s-a parut fara suflare. Ala a fost momentul cand mi-am dorit sa-mi simt obrajii atinsi de caldura unor lacrimi. Lacrimi care se lasau asteptate ... asa ca l-am luat imediat de acolo sprijinindu-l pe pieptul meu cald .Am decis sa plec spre casa si sa-l iau cu mine.. L-am ingrijit din nou. I-am sters ranile, le-am curatat. Am stat langa el in fiecare noapte de atunci. Acum pare sa fie mai bine. E plin de bandaje dar se reface. Spre dimineata a vorbit putin cu mine. Mi-a spus ca oricat de bine l-as ingriji eu, ii vor ramane amintirile. Nu le va putea uita. Vor fi ca niste cicatrici care vor ramane chiar daca nu vor mai durea. Mi-a reprosat ca din vina mea e asa. Eu l-am daruit fara sa ma gandesc de doua ori inainte de a o face. Si nu e prima oara… Acum insa s-a intors mai zdrentaros decat data trecuta. Mi-a spus sa am grija de el si sa inchid ochii. Imediat l-am simtit inlauntrul meu, la locul lui.Acolo,in locul acela din care priveam lumea de sus il regasisem .Era chiar el...sufletul meu. Ma astepta sa ma duc sa-l iau de acolo de unde-l lasam candva.Acum se regenereaza...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu