cand uit...

Cat de multe suntem oare capabili sa facem din iubire?Multe,poate prea multe .Iertam,visam,suferim,radem,plangem.Inchidem drumuri si deschidem alte noi.,ne razbunam,uitam,inselam,mintim.Ne pare rau.In numele ei spunem ca in dragoste si in razboi totul e permis.Cautam scuze propriilor slabiciuni,acceptam sa gresim premeditat,lasam ratiunea sa o ia razna,sentimentele noastre sa actioneze in locul nostru si luam decizii pe care nici noi nu le intelegem.Gresim pentru ca iubim?Sunt nebunii care iubesc de condamnat?Poate.Doar de cei care n-au iubit niciodata.Exista lucruri pe care nu trebuie sa le fac oricat de mult as iubi ,nu de dragul celui iubit ,sau a celor din jur,ci doar de dragul meu.Pentru ca nu cumva atunci cand toate se vor fi potolit,intr-un moment de sinceritate cu propria-mi persoana sa nu ma intreb:As mai repeta aceleasi greseli? si atunci pierdita si trista sa nu mai stiu ce sa-mi raspund.Pentru binele celui iubit sa nu incep sa ma distrug pe mine,frumos,incet dar mai ales sigur.Este normal sa-mi doresc sa fac tot ce-i omeste posibil pentru cel pe care-l iubesc dar nu si imposibilul.,,Nu renunta la toate visele tale doar pentru a le ideplini pe ale lui,nu fa din obiceiurile lui pasiuni pentru tine,nu incerca sa respiri acelasi aer pe care-l respira el atata timp cat pe tine te sufoca,nu trai prin el doar pentru el''.In iubirea adevarata  se lasa spatiu.Asa ca:,,Iubirea e oarba ,de aceea cei ce iubesc nu pot vedea nebuniile pe care le savarsesc.''W.Shakespiare