concluzie...

De ce trebuie sa simt mereu greutatea asta in piept?De ce credem in oameni si-n cuvinte?Am intrebat de multe ori dar nimeni nu zice nimic.E un adevar si totusi ne ascundem dupa taceri.As vrea ceva care sa-mi demonstreze ca nu-mi pasa...ca mi-e tot una...ca mi-e indiferent...dar nimic.Mi-e greu sa accept ca un prezent de demult cu timpul devine trecut,ca ceva  s-a intamplat...nu-mi vine sa cred ca oamenii se pot schimba atat de mult si atat de repede chiar sub ochii mei.Iubesc oamenii,imi place sa-i cunosc si sa-i descopar dar cand incep sa simt falsitatea  nu pot decat sa fiu furioasa si dezamagita de tot ...Chiar nu exista oameni diferiti,oameni in care sa poti avea incredere pana la capat?Oameni cu principii si cu demnitate fata de propria lor persoana mai inainte de toate?Dar stiu deja raspunsul si asta ma intristeaza.Nu trebuie sa-l mai caut.Nu mai sunt oameni in care sa poti avea incredere pana la capat.Cand crezi ca ai dat peste cate unul ,nu dureaza mult si-l vezi cum se pierde pe drum.Dar tu nu da vina pe el ca e asa,ci doar pe tine ca te-ai inselat in privinta lui,ca nu ti-am functionat instinctul la cote maxime.Ce lume perversa...cate carectere duplicitare pot avea unii...Simt din nou nevoia sa ma inchid in mine ,sa gandesc ,,la rece''si sa iubesc la fel...