pentru o clipa...

Am stat o clipa si am privit.Nu imi placea ce vedeam,caci ceea ce priveam eram eu.Eu cea indecisa,confuza si melancolica .Uram sa fiu comuna.Sa fiu atat de la fel cu ceilalati.Uram si sa fiu diferita si nimeni sa nu recunoasca asta.Pentru o clipa,o alta clipa am stat si m-am privit.Soarele nu mai era,plecase de mult.Trecuse vremea lui,deci nu era nici nadejde insa eu stiam ca luna e mereu de partea mea.Si ea era insa in primejdie.Urma sa fie ,,eclipsata''.Noaptea ma invaluiea tainic,iar eu ma lasam in voia ei,sa ma ia,sa ma duca,sa ma faca sa dispar.O melodie, una a sufletului imi trezeste simturile si descopar sa sunt,ca exist inca.Balansoarul suiera metalic sub greutatea mea dar eu pur si simplu nu vreau sa-l aud.Zambesc dar nu-i nimeni sa-mi zambeasca inapoi.Am stat multe momente acolo,in leaganul meu ,doar eu si sufletul.Intr-un tarziu mi-am dat seama ca vreau sa fac ceva,ca vreau sa plang.Exact asta simteam.
Vroiam sa ating o stea,steaua mea dar ea pleca tot mai departe in imensitatea ei.Vroiam sa ma ia cu ea sa ma pierd de o lume in care nu ma obisnuisem cu nimic din ce as fi vrut eu.Am ramas totusi in realitate , in leaganul meu ,doar eu si sufletul ,fara cuvinte mari ci doar cu ganduri marunte.Ma simteam ca un calator ce incepe sa-si cunoasca druml pe care-l strabate.O clipa a fost de ajuns sa stiu ca acolo e locul meu de visare,locul pentru care am platit scump dar de care, de acum incolo puteam fi  sigura ca e doar al meu pentru totdeauna...