Noi, oamenii, avem scenele si rolurile propriei nostre vieti, unde avem pretenţia să fim actorii principali. Şi suntem. Reuşim. Uneori. Uităm că orice spectacol se plăteşte scump la sfârşit. De fapt, zilnic oferim spectacole gratis celor din jurul nostru. Societatea ne învaţă să ne mascăm sentimentele, ne învaţă cum să părem mai puternici, mai încrezători şi mai originali. A fi sincer şi direct, a spune adevărul şi a îndrăzni să-ţi mărturiseşti sentimentele înseamnă slăbiciune. Aşa se spune. Şi uite aşa, clipă de clipă ne uităm în jurul nostru cu suspiciune şi suntem tot timpul pe poziţie de atac.
Câteodată, stau şi privesc. Observ oameni care în intimitatea lor, atunci cand cred nu-i observă nimeni, sunt egoisti,mincinosi şi lasi ,iar atunci cand ies la ,,lumina zilei” şi dau ochii cu lumea, devin buni,sensibili si iubitori. Mă doare inima. Am ajuns sa nu mai cunostem semnificatia cuvantului ,,încredere.'' Nu mai credem nici măcar în noi înşine.Zi de zi dăm cortina la o parte, ne punem masca şi hainele de scenă şi ieşim în lumina reflectoarelor. Uneori, oferim un spectacol pe cinste, dar alteori oferim un spectacol ieftin şi de prost gust. Oricum ar fi, noi, oamenii, jucăm teatru gratis unii pentru altii. Păcat că într-un final plătim scump fiecare scenă jucată...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu