interviu...

Buna! Cum te simţi?
-Bine. Sunt bine.
-Dacă doream să fiu minţit, acceptam. Spune-mi, cu adevărat, cum te simţi ?
-Nesigura.Mă tot amăgesc că sunt bine, zâmbesc dar apoi îmi amintesc că e doar o prefăcătorie şi…sunt tristă din nou. Dar asta nu înseamnă că nu-s fericită. Înseamnă doar ca nu-mi gasesc locul.
  Mă privea cu suspiciune şi se gândea la ce atitudine sa adopte in continuare. Dacă să-şi expună sufletul, sau dacă să răspundă întrebărilor mele cât se poate de banal. I-am spus că o consider o femeie puternică. Şi totuşi...eu ştiu cat este de fragilă. Mă privea fix cu ochii ei albastri-verzui şi se juca cu părul ei lung şi blond. Aştepta o altă întrebare. Nu ştiu ce aş fi putut să o întreb. Simţeam din partea ei un fel de forţă care mă îndepărta şi totuşi mă îndemna să vreau să o cunosc mai mult. Simţeam că nu e bine să-i intru prea mult acolo ,în suflet.  Dar nu mă puteam opri.
- Ce-ţi doreşti cel mai mult de la viaţă?                                                                                                          -Să mă regăsesc. Să fiu doar eu, să ştiu mereu cine sunt şi să nu joc jocuri ipocrite. Asta e important pentru mine. Şi…mai vreau să reuşesc să găsesc un echilibru.
-Un echilibru între ce?
S-a uitat în jos şi a şoptit uşor: ”între mine şi ceilalţi. Între sentimente.”
– Ce crezi că aşteaptă oamenii de la tine?
-Totul sau nimic. De ce nu mă întrebi ce aştept eu de la ei?
-Îţi este frică de ceva?
-Foarte! Dar, nu las asta să se vadă. Dacă ar şti oamenii cât de frică îmi este, nu ar mai sta pe gânduri şi m-ar ataca toti ,din toate partile.Mi-e frică de schimbare. Insist, e foarte important pentru mine să ştiu cine sunt. Să fiu eu.
-Şi cine crezi ca te poate schimba?
-Ha! Asta, asta…nu voi putea să-ţi răspund. E acolo, undeva. E aici. Uneori il simt aproape, alteori nu. Dar ştiu că trebuie să rămână mereu în preajma mea.
-Visezi?
-Cu ochii deschişi şi cu ochii închişi. Numai că,si atunci când visez menţin contactul cu realitatea tot timpul. Nu mă pot abandona. Niciodată.
-Ai pe cineva apropiat de sufletul tau?
Mi-a zâmbit, m-a privit peste umăr şi a plecat. În urma ei a închis uşa de la cameră dar mica ferestra prin care-i priveam sufletul a lasat-o deschisa...