azi nu...

Ma simt tare obosita azi.Nu e acea plictiseala fizica ,ci una din launtrul meu.Ma simt pierduta.Unde oare m-am pierdut?Pe ce drum am luat-o de nu pot sa ma mai regasesc?Incerc sa ma abat de la asta.Sa ascult muzica?Nu.N-am chef.Cred ca sunt inca intr-o stare de somnolenta.Ma doare ceva.O fi de la vreo cazatura.Zic c-a fost o cazatura .Cand m-am pierdut era intuneric si nu vedeam pe unde merg.Cazatura asta ma doare rau de tot.Nu stiu ce sa fac sa-mi treaca.Nu vreau sa ma mai doara.Nu vreau sa plang,nici sa ma vaiet.Am facut-o destul.Toate pana la urma au o limita.De curand mi-am descoperit si eu niste limite.Da.Niste limite distincte de cele pe care am vrut eu sa le (in)trec.Se zice ca atunci cand incerci sa-ti incalci limitele,o incurci si asta pentru ca s-ar putea sa nu fii capabil sa nu te descurci cu ce e dincolo de ea.Eu am atins limita.Si m-a surprins.Am pasit putin dincolo de ea.Fara sa stiu ca atmosfera de dincolo imi v-a face rau.Am rezistat atat cat am putut.Dar nu asta conteaza pana la urma.Important e ca-mi cunosc acum foarte bine limitele si ca tot ce-mi doresc e sa se schimbe anotimpul  din sufletul meu.Vreau sa zambesc.Pot chiar si sa rad .Am toate motivele sa fiu fericita ca cineva mi-a aprins o lumina in intunericul in care ma pierdusem.Acum pot sa vad pe unde merg.