liniste...

O noua zi.Ce-mi doresc ?Sa nu exist pentru nimeni azi..De asta am cea mai mare nevoie.Simt o dorinta nebuna de a disparea catre nicaieri.Sa fiu niciunde si nimeni sa nu ma stie.Din launtrul meu am auzit azi un strigat.Toata fiinta mea vrea liniste.Mi-am amintit cat de mult ador linistea.Sunt o norocoasa...acum chiar am parte de multa liniste.Sunt doar eu si gandul.Pot sa vorbesc cu el deschis,in liniste,fara sa-mi fie teama ca pot fi auzita.Nu mai vreau sa ma intelega nimeni,nici sa ma ierte cineva.Mi-e greu mie sa-mi iert cateodata greselile ,doar ca eu mi le inteleg.Ma indrept mai departe spre nicaieri...E o forma usoara de visare ,cand te afli intre doua lumi paralele.Si eu stiu asta.Daca as fi avut pentru un moment timpul in palmele mele,nu as fi spus nimic,doar l-as fi oprit.Dar fara cuvinte.Fara cuvinte pentru a nu rani,fara cuvinte pentru a nu fi nevoita apoi sa le duc dorul...Ma uit pe fereastra,e atat de multa liniste,nu ma incerca nici un fel de emotie si mi-e totul indiferent...