am fost acolo(2)...

poveste cu....repetitie...niciodata timpul nu trece atat de repede pe cat ne dorim,insa....se pare ca rasplata adevarata vine abia dupa ce inveti sa astepti.nimeni nu-ti va spune...cat trebuie sa astepti...."persevereaza"!...povestea mea este una cu repetitie....adica....pot spune ca s-a meritat asteptarea..si...da.am fost rasplatit ,am primit mai mult decat ma asteptam.dar hai sa trec la povestea propriu-zisa...m-am pregatit temeinic ptr a doua "gaseala"...emotii?????eu ziceam ca nu,insa erau mai mari decat mine...ma uitam mecanic la ceas din 5 in 5 minute.ok...imi pun fundul in masina si ma hotarasc sa plec,cica e mai bine sa fii cu 5 minute inainte,decat sa intarzii...buuuuuuun...pornesc si refac tot drumul mental.nu mai eram sigur ca stiam unde trebuia sa ajung,insa aveam curaj si mult entuziasm.in drumul meu .ma opresc sa iau o floare ceva...ok.....ajung...mai mult la ghici.ma uit la ceas...cu 2 ore inainte am ajuns.scot un laptop caut o retea...nimic!aprind o  tigara....(sper sa nu ma apuc de fumat.nu e bune!)mai scot una...si inca una....ma plimb...astept...scot din rucsac primul volum din "papillon"si...ma fac ca citesc...numai ca mintea zbura pe geam.....un frig afara....de amorteau ideile in creier...renunt ,ptr ca realizez ca nu inteleg nimic din lectura...si ies  din masina ma plimb... du-te... vino...si  incerc sa fac abstractie de timpul care nu trece.....si imi zic ca daca poate,va veni....privesc pe lac niste lebede gratioase isi fac siesta....cand ma apropii de mal vin si ele....ma barfesc.....cred ca rad de mine....le invidiez dar ma fac ca nu le bag in seama...imi continui plimbarea monotona sperand ca la fiecare intoarcere sa vad o silueta...dupa un timp aud pasi...m-am oprit ptr o clipa ca sa ma asigur ca nu sunt proprii mei pasi....nu erau.deveneau din ce in ce mai clari si se apropiau...ce poate fi mai frumos decat ceea ce astepti sa se intample?..."BUNA"....atat de simplu...atat de frumos...m-au luat caldurile...a venit!acu-i acu"...."fa ma un pas"!...as face eu ...dar nu pot...cat m-am plimbat i-as fi spus...vrute si nevrute....dar cand a ajuns...spune-i....ce?...lasand vrajeala la o parte...postarea in sine ar fi trebuit sa fie una romantica....adevarul e ca aveam emotii...dar nu asa...emotii de nu-mi stapaneam tremuratul si imi faceau picioarele de parca eram pe patine ptr prima data-n viata....am zis ca poate de....frigul...dar imbracat tremuram....au fost 2 ore de vis.....cu amintiri......cu povesti....cu emotii...de ne gatuiau vocile...(facand abstractie de frig)...totul a fost de vis....ne-am plimbat de mana...am ras...am povestit ...o priveam....atat cat puteam sa o deslusc...caldura din glasul ei ma incalzea...privirea ei ma alinta....atingerea ei ma topea....ne-am lasat purtati de frig...de timp....fara sa tinem cont de nimic...paraca eram singuri pe lume...in acel colt retras ferit de tot si de toate,chiar ne simteam singuri pe lume...un tlf ne mai trezea din visare.....un far de masina....o facea sa tresara....ma gandesc ca numai ea tresarea....oare eu,de  ce nu o faceam?...eram pe teritoriu"inamic''...cred ca mai degraba eram incantat de prezenta ei decat sa-mi fac griji de consecinte...ce mai conta....era acolo cu mine....o priveam.....si imi afundam nasul in parul ei...o strangeam cu putere si nu-mi venea a crede...cred ca frigul m-a tinut cu picioarele pe pamant...nu ca as fi facut ceva necugetat....nu as fi indraznit....era totul atat de placut incat nu as fi indraznit sa stric momentul....si se pare ca ...asteptarea....a dat roade...stii..."ne gandim amandoi la acelasi lucru"?....o intrebare tare complicata...la ce sa te gandesti mai intai?..ne era bine....asta e tot ce conta nu erau griji..(iar daca erau...nu s-au vazut)dar cum tot ce e frumos tine putin...mai trebuie sa mai si plecam pe la casele noastre.....stiu.nu vroiam decat ca acel moment sa vina cat mai tarziu posibil....l-am ignorat....m-am facut ca nu stiu despre ce e vorba....nu -mi doream decat sa pot opri timpul....am asteptat-o atata timp.....era langa mine....ne plimbam de mana ...vorbeam cu mainile mai mult decat puteam spune in cuvinte....am inteles pana si cele nespuse....un glas neauzit...cuvinte neintelese.....insa,privirea....topea.....ma topea....cat am asteptat-o...si cum toate se termina...a trebuit sa plece...din cativa pasi....era deja departe...aveam senzatia ca fuge....nu puteam decat sa stau si sa o urmaresc cu privirea...parca pleca o bucata din mine...ce mai poti zice....ce mai poti face...trebuia sa ma impac cu ideeea ca va trebui sa plece....o facea...incet....incet....deodata,s-a opit...am incetat sa mai respir...era adevarat?...si daca da...de ce?..eu,ea...o lumina fada...un frig aprig....il simteam de parca imi deschidea toti porii...parca vroia sa stie ca el e atotputernic...chiar era.puse-se stapanire pe mine....dar atunci cand Andreea s-a orit...am inchitit in sec...m-a privit pentru cateva fractiuni de secunda...si a pornit cu pasi repezi catre mine...acea  atingere...acea caldura a buzelor ei.....as fi vrut sa dureze o vesnicie....sa nu-i mai dau drumul...acel sarut...magic...o atingere ca de vis....ii zambeam biruitor frigului....nu-mi mai pasa...putea sa ma congeleze...eram doua trupuri ce nu mai simteau nimic....ce nu le mai pasa de toate rautatile,frigul,minciuna,ura,invidia....noi eram imuni...contopiti intr-un sarut....am ramas fara suflare....nu stiu cat timp....m-am dezmeticit tarziu....era plecata de mult...nu era posibil asa ceva...eu nu ma pierd...stiu.dar acel sarut....nu-l voi uita nici pe lumea cealalta...ii multumesc tacut...si pornesc catre casa(6 ore de condus)...o mai vad pentru cateva secunde....tremura...eu...si mai tare....ma opresc...o ultima atingere....o ultima privire...pleaca...stiu ca nu se va mai intoarce....plec...dar o iau in gandurile mele.....acolo suntem doar noi...fara frigul ce rade biruitor....fara rautati...doar noi....